Interesul pentru sculptură l-am avut de la o vârstă fragedă, sub forma unei curiozități lăuntrice față de ceea ce mă înconjoară. Mereu m-am întrebat cum sunt create obiectele pe care le puteam observa și atinge. Mi-am dorit foarte mult să pot să-mi creez propriul meu univers, construit de la zero.Lucrez într-un mod neconvențional. Încă de când am început să studiez sculptura am simțit că pot să îmi dezvolt o metodă personală de a lucra. Tot ce vedeam, spre exemplu, în facultate, experimentasem încă din liceu, iar eu nu mă regăseam în niciuna dintre practicile pe care le studiam. Motiv pentru care am ales să mă detașez de tradiționala metodă a modelajului sau cea a cioplitului și să mă avânt către folosirea unor metode mai noi de prelucrare a materialelor. Așa am ajuns la procesul de sudură. Lumea mă cunoaște ca fiind înnebunit după elementele metalice, pentru că prin acestea mi-am conturat expresia artistică în ultimii ani. Însă, cu toate astea, nu simt că o să rămân definitiv în acest loc. Am descoperit prelucrarea metalului când am realizat prima lucrare semnificativă din cariera mea, când am și simțit o conexiune cu acest material.

Cred că fiecare element „respiră” prin sinea lui și că este necesar să las respirația aceea să se vadă, în lucrări. Pentru mine, suflul acesta special este reprezentat de gravitația care intervine asupra metalul încins și își lasă propria greutate asupra formei pe care încerc s-o conturez, dând astfel naștere unor microuniversuri sudate, “amprentate” de însăși legile naturii noastre fizice. Referitor la întrebarea “Cât durează realizarea unei lucrări?”, este greu să dau un răspuns concret, pentru că simt că o lucrare mereu mai poate fi “îmbogățită”. Cu cât pătrund mai profund în călătoria aceasta simt că pot să mai mult și să restructurez mai deștept.