Realități subiective
Prin utilizarea teoriei deconstrucției, analizei discursului artistic/ estetic în cadrele unei contextualizări/interpretări formale a artei, se urmărește prin serii diferite de expoziții să se pună în discuție relația dintre sistemele instituționale oficiale și informale, punându-se accent asupra mecanismelor ideologice, a relațiilor internaționale, precum și a modului concret în care aceste expoziții contribuie la construirea social/estetică a unei sfere publice pluraliste în perioada post- comunistă și care sunt efectele vizuale/politice în prezent (istoria vizual contemporană).
Acestă cercetare se face asupra aportului operei de artă, a modului său de a prelua, transpune și de a transmite intențiile politicului sau în unele dintre cazuri a le deconstrui. Opțiunea pentru susținerea sau deconstrucția unor direcții ale politicilor culturale se face în funcție de interpretarea tensiunilor și conflictelor de putere manifestate pe scena politică internațională/națională, în funcție de gradul de susținere sau de risc pe care o atitudine politică o are în raport cu instituțiile culturale și cu contextul cultural general.
Valenţele de expunere ale parcursului expoziţional sunt speculate pe mai multe straturi, generând o succesiune de imagini compuse din fragmente de oraş, natură, reclame, obiecte, desene colorate, portrete de camarazi de arme, revolutii, marsuri de protest, forme şi elemente artistice. Primul segment al traseului iniţiat oferă o pespectivă panoramică a impactului politic (trecut și prezent) asupra artei contemporane, a spațiului care, la rândul lui deschide noi dimensiuni volumetrice și reconsideră astfel un nou sistem de referință la nivel de politici culturale.
Ceea ce urmăresc pe parcursul aplicaţiei este ieşirea din plan pictural spre obiectul militar-politic, de la nivelul pur teoretic sau abstractizant al cercetării spre concretul realităţii integrând acestei problematici pur artistice o altă dimensiune a timpului concret, a contextului urban, social, politic.